Toată lumea pune aceeași întrebare. Dacă trăim deja într-o bulă AI și cât mai durează până se sparge. Investitorii se uită la Nvidia ca la febra aurului din California, iar băncile centrale avertizează că piața e supraîncălzită. Iar tu vezi în fiecare zi cum AI-ul apare în telefoane, în aplicații, în joburi și în conversațiile prietenilor. Întrebarea reală nu este dacă bula se va sparge, ci ce rămâne după ea.
De ce seamănă frenezia AI cu Goana după Aur
În secolul XIX oamenii au plecat spre California convinși că vor găsi aur. Au găsit? Puțini. Au făcut bani? Da, dar comercianții, nu minerii. Levi Strauss e exemplul perfect. Vindea pantaloni rezistenți muncitorilor.
Ce se întâmplă azi? Cam același lucru. Nvidia vinde „lopățile” epocii moderne. Cipuri. Și deja a ajuns la valori istorice. Doar că, spre deosebire de aurul din 1848, acum mulți investesc nu într-o resursă fizică, ci într-o promisiune. O promisiune numită „superinteligență”.
Aici apare riscul. O bulă alimentată de hype poate crește mult mai repede decât una bazată pe resurse reale.
De ce unii experți sunt convinși că bula AI e inevitabilă
Banca Angliei avertizează oficial că e posibil un „sharp correction”, potrivit BBC. Valori prea mari, multe dintre ele hrănite de datorii. Se estimează că investițiile în AI ar putea depăși 5 trilioane de dolari în următorii ani. Jumătate ar veni pe credit.
Asta mă îngrijorează și pe mine. Mi se pare ciudat cât de puțin se vorbește despre faptul că marile companii tech au împrumutat deja peste 250 de miliarde de dolari într-un singur an doar ca să țină pasul. Dacă banii aceștia nu se întorc prin produse reale, utile și profitabile, presiunea asupra sistemului financiar va fi mare.
Și nu doar în SUA. O bulă masivă nu rămâne la nivel local. Ne-am convins de asta în 2008.
Citește și: Huawei lansează Smart Hanhan, „prietenul” AI pe care îl iei cu tine oriunde
Nvidia, fenomenul care nu poate crește la infinit
Valoarea Nvidia a explodat cu aproape 1.000% în trei ani. E impresionant. Dar nu e sănătos. Michael Burry, omul care a anticipat criza imobiliară, mizează acum contra Nvidia. Un short masiv. E o poziție riscantă, dar care te pune pe gânduri.
Investitorii par să creadă că cererea pentru cipuri va crește la nesfârșit. Eu nu cred asta. Cred că va crește mult timp de acum încolo, dar nu în ritmul de azi. Istoria ne arată că niciun trend tehnologic nu crește liniar.
Dot-com? S-a spart.
Criza asiatică? S-a spart.
Housing bubble? La fel.
Toate au avut în comun același lucru. Investitori convinși că „de data asta e altceva”.
Ce rămâne în picioare după o bulă AI
Asta e întrebarea cu adevărat importantă.
Când s-a spart bula dot-com, n-am rămas cu nimic? Ba da. Cu Google. Cu Amazon. Cu Internetul modern de care ne bucurăm în fiecare zi.
Dacă se sparge bula AI, eu sunt convins că rămân în picioare:
- modele AI pentru productivitate
- automatizări reale în firme
- infrastructură tehnologică solidă
- companii care construiesc produse utile, nu doar promisiuni
Problema nu este tehnologia. Problema este suprainvestiția pe datorie.
Poate nici nu construim superinteligența pe care o promitem
O parte interesantă a discuției vine de la Yann LeCun, unul dintre cei mai respectați oameni din AI. El spune simplu. LLM-urile nu duc spre superinteligență. Sunt doar motoare statistice. Nu înțeleg lumea. Nu pot dezvolta un model mental al realității.
Dacă are dreptate, atunci mare parte din banii aruncați azi spre LLM-uri merg în direcția greșită. Și asta schimbă complet discuția despre bula AI.
Ce înseamnă această bulă AI pentru România
Poate te întrebi de ce ce ar trebui să te intereseze toată discuția asta?
Pentru că România e parte din lanțul global al investițiilor. Iar bula AI are efecte vizibile la noi:
- salariile din IT au crescut mult mai repede decât restul pieței
- companiile locale se grăbesc să adopte AI fără să știe ce vor să facă cu el
- startup-urile primesc finanțări pentru „AI” chiar dacă uneori produsul real e doar un chatbot
- universitățile încep să-și adapteze programele de studiu cu o viteză pe care nu am mai văzut-o
Eu văd și un risc. Dacă bula se sparge abrupt, o parte din joburile create artificial în industria tech ar putea să dispară. Mai ales cele dependente de hype, nu de o utilitate reală.
Dar văd și un avantaj. România are o tradiție puternică în matematică, informatică și inginerie. Dacă AI trece printr-o „curățenie” globală, putem rămâne cu firme locale solide, care construiesc produse reale, nu vise.
Deci, avem sau nu o bulă AI?
Părerea mea este că avem o bulă. O bulă alimentată de entuziasm, datorii și promisiuni prea mari. Dar nu una letală pentru economie, cum a fost cea imobiliară. O bulă mai apropiată de cea dot-com.
Și asta nu e neapărat un lucru rău. Pentru că, atunci când praful se va așeza, tehnologia reală va rămâne. Iar cei care construiesc util, nu spectaculos, vor câștiga.
