România rămâne una dintre țările cu cele mai mari taxe pe muncă din regiune. Un studiu realizat de Deloitte pentru Confederația Patronală Concordia explică în detaliu cum arată această presiune fiscală și ce efecte are asupra angajaților și companiilor. Datele sunt clare. Aproximativ 43% din salariul brut dispare în contribuții și impozite.
România are unele dintre cele mai ridicate taxe fiscale din regiune
Conform studiului realizat de Deloitte pentru Confederația Patronală Concordia, povara fiscală efectivă pe muncă ajunge la 41,5%. Cifra este ridicată chiar și în condițiile unei cote unice. Diferențele apar din modul în care se combină contribuțiile obligatorii și din baza de contribuabili tot mai mică. Aproximativ 20% din populația rezidentă se află în străinătate, ceea ce reduce veniturile statului și crește presiunea pe cei care lucrează în țară.
Rata de ocupare a pieței muncii din segmentul de vârstă 20-54 de ani este 69,5%, sub media europeană de 75,8%. În paralel, deficitul bugetar a ajuns în 2024 la 9,3% din PIB. Aceste date nu sunt doar simple statistici. Ele formează cadrul în care se discută impozitele pe salarii și capacitatea României de a finanța sistemele publice.
Diferența dintre brut și net rămâne una dintre cele mai mari probleme
Pentru angajați, diferența dintre salariul brut și cel net este punctul în care se vede cel mai clar povara fiscală. Salariul brut este suma pe care o vezi trecută în contract, dar salariul net este suma reală care intră în cont în fiecare lună. Din brutul tău, statul ia trei contribuții obligatorii: CAS de 25%, CASS de 10% și impozit de 10%. La acestea se adaugă contribuția pentru muncă, pe care o plătește angajatorul, de 2,25%.
În termeni simpli, dacă ai un salariu brut de 10.000 de lei, primești aproximativ 5.700 de lei net. Restul pleacă în sistemul public. Această diferență afectează consumul, economisirea și capacitatea fiecărui angajat de a-și planifica cheltuielile.
Digitalizarea lentă adâncește problema colectării fiscale
Un aspect ignorat în multe discuții este nivelul scăzut de competențe digitale. Doar 27,7% dintre români au competențe digitale de bază, în timp ce media europeană este de 55%. Digitalizarea lentă a ANAF și sistemele birocratice fac impozitarea muncii dificil de administrat. Când un stat nu colectează eficient, el caută soluții rapide și ușoare pentru venituri. În România, aceste soluții se traduc adesea în taxe mari pe muncă.
Citește și: Impozitul auto se schimbă complet în 2026. Ce trebuie să știi
Salariul minim crește, dar povara fiscală rămâne aceeași
De la 1 ianuarie 2025, salariul minim brut a crescut la 4.050 de lei. Sigur, este o schimbare importantă pentru angajații cu venituri mici, dar povara fiscală rămâne identică. Contribuțiile se calculează la fel, indiferent de valoarea salariului. Cu alte cuvinte, din 4.050 de lei brut, angajatul primește în jur de 2.400 de lei net.
În timp ce salariul crește, costurile pentru companii cresc și ele. Angajatorul plătește în continuare contribuția CAM de 2,25%, iar presiunea financiară devine tot mai mare pentru firmele mici și mijlocii.
De ce este necesară o reformă fiscală coerentă
Studiul Deloitte și concluziile Concordia transmit un mesaj celor de la guvernare. Sau cel puțin ar trebui să o facă. România are nevoie de o reformă fiscală coerentă, stabilă și predictibilă. Țara se confruntă cu îmbătrânirea populației, migrația forței de muncă, presiunea tranziției verzi și nevoia de investiții publice majore.
O arhitectură fiscală modernă ar reduce presiunea pe angajați și ar stimula angajatorii să creeze locuri de muncă. Pentru asta, statul are nevoie de digitalizare reală, de transparență și de reguli clare care să nu se schimbe la fiecare an fiscal.
Vrem, nu vrem, diferența dintre salariul brut și cel net se vede în fiecare factură și în fiecare cumpărătură pe care o facem. Fiecare procent din contribuții influențează modul în care și tu îți planifici viața de zi cu zi. De aceea, discuția despre taxarea muncii rămâne una dintre cele mai importante teme economice ale momentului.
